1.1 DEFINITIE
Reprezinta o deplasare permanenta a extremitatii superioare a tibiei si extremitatii inferioare a femurului cu pierderea partiala sau totala a contactului dintre condili si platoul tibial. Acest lucru se intampla deobicei in urma unui agent traumatic deosebit de violent. Sub aceasta definitie se intelege in general luxatia femuro-tibiala, luxatia rotulei fiind tratata separat.
1.2 Mecanism de producere
Statisticile arata ca acest tip de leziune se intampla rar, reprezentand 1-2% din totalul luxatiilor. De cele mai multe ori, mecanismul de producere este direct si este datorat unui accident de circulatie, munca sau sport in care agentul traumatic este foarte violent si determina o deplasare anterioara, posterioara, laterala a tibiei fata de femur.
– Luxatiile anterioare sunt cele mai des intalnite si se datoreaza unei hiperextensii brutale ale gambei ca urmare a unei forte traumatice. Platoul tibial este deplasat anterior si ascensionat 2-3cm, iar capsula articulara se prezinta a fi rupta si desirata. De asemenea ligamentele incrucisate se rup si mai pot fi insotite si de rupturi la nivelul muschilor gemeni si a popliteului. In acest tip de luxatii se mai pot intalni si leziuni ale nervului sciatic popliteu extern, leziuni ale meniscurilor si leziuni ale ligamentelor colaterale.
– Luxatiile posterioare sunt rare, genunchiul trebuie prins in flexie de aproximativ 20 de grade si fortat sa actioneze dinainte inapoi. Acestea pot fi complete si incomplete. Luxatiile incomplete sunt cele mai des intalnite, in acest caz, extremitatea superioara a tibiei trece in spatele condiliilor femurali si este usor ascensionata.
– Luxatiile complete se caracterizeaza printr-o deplasare posterioara si superioara a platoului tibial insotite de rupturi capsuloligamentare si musculare. Luxatiile laterale se produc prin aplicarea unei forte de abductie si rotatie externa sau adductie si rotatie interna. Frecventa lor este mai rar intalnita decat a celor anterioare si posterioare. In acest caz apar leziuni ale ligamentului colateral de partea traumatismului asociat leziunilor ligamentului incrucisat. Rotula este luxata pe condilul extern. In acest caz, leziunile musculare sunt rare.
1.3 Simptomatologie
Durerile si impotenta functionala sunt persistente dupa traumatism si nu se diminueaza odata cu trecerea timpului. De asemenea, acest lucru impiedica orice miscare la acest nivel. Modificarile fizice depind de forma luxatiei. In luxatia anterioara apare o deformare caracteristica. Se poate observa din plan anterior, o modificare a formei prin aparitia epifizei proximale tibiale deasupra careia exista o depresiune in care se poate palpa rotula. Daca examenul clinic are loc la un interval mai mare de timp, atunci genunchiul poate prezenta o tumefactie datorita hemartrozei masive. In luxatia posterioara (de obicei incompleta), deformatia genunchiului este mai mica, acesta capatand un aspect rotunjit. Cand luxatia este completa, in partea anterioara a genunchiului se poate observa o proeminenta data de condilii femurali, iar in regiunea posterioara se poate palpa platoul tibial. In luxatiile laterale, aspectul genunchiului este cu proeminenta unui condil femural de partea luxata, iar piciorul este rotat de aceeasi
parte.
La toate semnele descrise anterior, se pot asocia si diferite manifestari cum ar fi echimoze si hematoame locale, edem si tumefactie a gambei datorita tulburarilor circulatorii. Pentru a se concretiza diagnosticul pozitiv este necesara o radiografie(fata, profil). Aceasta evidentiaza tipul luxatiei si gradul deplasarii. In cazul in care pacientul se prezinta la medic cu luxatia redusa, este foarte importanta anamneza.
1.4 Tratament
Este imporant de realizat reducerea cat mai precoce dupa traumatism pentru a preveni aparitia complicatiilor. Manevrele de reducere a luxatiei depind foarte mult de tipul luxatiei, iar acestea se realizeaza de catre medicul ortoped fie chirurgical, fie in timpul examenului clinic.
1.5 RECUPERARE
Programul de recuperare trebuie inceput inca din prima zi, post-traumatism, sau dupa caz, post chirurgical, acesta fiind compus din proceduri de fizioterapie si kinetoterapie. Acest tip de afectiune necesita colaborarea pacientului cu un medic specialist in recuperare si a unui fizioterapeut care sa ii urmareasca programul de exercitii fizice si evolutia acestuia. Se considera recuperarea completa a unui pacient ce a suferit o luxatie de genunchi intre 3 si 6 luni de la accident.